nu mi-e… toamna. Desi diminetile astea au fost altfel, aburul cafelei a avut o culoare suspecta si m-au bintuit niste frunze, o lumina mierie, iar boabele de roua mi-au parut mai mari… Tin minte ca gindul toamnei m-a ispitit mereu repede si de multe ori, in anii trecuti, porneam prin tirg sa o pindesc, sa-i caut umbra, sa o adulmec… Azi am cautat ceva… pda-uri de vara, ca sa constat, suspect, ca mai toate sunt de… toamna. Da stiu, cred ca vreau sa insel gindul… ;) Inca mi-e… vara… Mai sunt ceva pepeni de cules, ceva struguri de lasat in pace, ceva fluturi de stapinit, ceva seri de ascultat printre greieri, ceva praf de desenat pe glezne… De data asta voi alunga, voi cenzura, o sa-mi refuz cit voi putea de mult bucuria galbuie, amaruie a gindului aluia colorat: „Mi-e toamna! :) Sfirsit de anotimp Eram atit de atent, incit se stingea-n cupole amiaza, iar sunetele inghetau in jurul meu, prefacindu-se-n stilpi rasuciti. Eram atit de atent, incit plutirea ondulata-a mirosurilor se prabusea-n intuneric si parca niciodata n-as fi-ncercat frigul. Deodata m-am trezit atit de departe si de strain ratacind inapoia chipului meu, ca si cum mi-as fi-nvelit simturile cu relieful fara de noima al lunii. Eram atit de atent, incit nu te-am recunoscut, si poate ca vii mereu, in fiecare ora, in fiece secunda, si treci prin asteptarea mea de-atunci ca prin fantoma unui arc de triumf. Nichita Stanescu Plimbare-n zi de vara Brazii pitici varsau ozon in alba dimineata Si ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau, Paseai pierduta-n roua si-n verdeata, Vorbind cu muntii cari recunosteau. Pasul tau mic si iute inchis intr-o sandala, Cuvantul tau fierbinte si gestul tau stiut. Sedeam pe-un trunchi de carpen in linistea totala Ce urca in amiaza – altar necunoscut. * Acuma, cand zilele trec iute si toamna intarzie As vrea sa stau cu tine in tren sau intr-o vie Si sa privim cum norii, de ploaie, se sfasie. Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes Si vom ceti si astazi, asa cum ieri ceteam, Bunica n-o trimite merinde prin Avram. * Tertinele cantate sunt albe vise numa, Eu insapentru toamna ce ne ineaca via Si pentru tine, buna prietena de-acuma, Imi scot, ca in biserica, spre ceruri palaria. Stefan Baciu Salutare, Blogolume! ;) 45.655651 25.610800 Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare
Mi-e vara inca…
Inca nu mi-e… toamna. Desi diminetile astea au fost altfel, aburul cafelei a avut o culoare suspecta si m-au bintuit niste frunze, o lumina mierie, iar boabele de roua mi-au parut mai mari… Tin minte ca gindul toamnei m-a ispitit mereu repede si de multe ori, in anii trecuti, porneam prin tirg sa o pindesc, sa-i caut umbra, sa o adulmec… Azi am cautat ceva… pda-uri de vara, ca sa constat, suspect, ca mai toate sunt de… toamna. Da stiu, cred ca vreau sa insel gindul… ;) Inca mi-e… vara… Mai sunt ceva pepeni de cules, ceva struguri de lasat in pace, ceva fluturi de stapinit, ceva seri de ascultat printre greieri, ceva praf de desenat pe glezne… De data asta voi alunga, voi cenzura, o sa-mi refuz cit voi putea de mult bucuria galbuie, amaruie a gindului aluia colorat: „Mi-e toamna! :) Sfirsit de anotimp Eram atit de atent, incit se stingea-n cupole amiaza, iar sunetele inghetau in jurul meu, prefacindu-se-n stilpi rasuciti. Eram atit de atent, incit plutirea ondulata-a mirosurilor se prabusea-n intuneric si parca niciodata n-as fi-ncercat frigul. Deodata m-am trezit atit de departe si de strain ratacind inapoia chipului meu, ca si cum mi-as fi-nvelit simturile cu relieful fara de noima al lunii. Eram atit de atent, incit nu te-am recunoscut, si poate ca vii mereu, in fiecare ora, in fiece secunda, si treci prin asteptarea mea de-atunci ca prin fantoma unui arc de triumf. Nichita Stanescu Plimbare-n zi de vara Brazii pitici varsau ozon in alba dimineata Si ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau, Paseai pierduta-n roua si-n verdeata, Vorbind cu muntii cari recunosteau. Pasul tau mic si iute inchis intr-o sandala, Cuvantul tau fierbinte si gestul tau stiut. Sedeam pe-un trunchi de carpen in linistea totala Ce urca in amiaza – altar necunoscut. * Acuma, cand zilele trec iute si toamna intarzie As vrea sa stau cu tine in tren sau intr-o vie Si sa privim cum norii, de ploaie, se sfasie. Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes Si vom ceti si astazi, asa cum ieri ceteam, Bunica n-o trimite merinde prin Avram. * Tertinele cantate sunt albe vise numa, Eu insapentru toamna ce ne ineaca via Si pentru tine, buna prietena de-acuma, Imi scot, ca in biserica, spre ceruri palaria. Stefan Baciu Salutare, Blogolume! ;) 45.655651 25.610800 Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare nu mi-e… toamna. Desi diminetile astea au fost altfel, aburul cafelei a avut o culoare suspecta si m-au bintuit niste frunze, o lumina mierie, iar boabele de roua mi-au parut mai mari… Tin minte ca gindul toamnei m-a ispitit mereu repede si de multe ori, in anii trecuti, porneam prin tirg sa o pindesc, sa-i caut umbra, sa o adulmec… Azi am cautat ceva… pda-uri de vara, ca sa constat, suspect, ca mai toate sunt de… toamna. Da stiu, cred ca vreau sa insel gindul… ;) Inca mi-e… vara… Mai sunt ceva pepeni de cules, ceva struguri de lasat in pace, ceva fluturi de stapinit, ceva seri de ascultat printre greieri, ceva praf de desenat pe glezne… De data asta voi alunga, voi cenzura, o sa-mi refuz cit voi putea de mult bucuria galbuie, amaruie a gindului aluia colorat: „Mi-e toamna! :) Sfirsit de anotimp Eram atit de atent, incit se stingea-n cupole amiaza, iar sunetele inghetau in jurul meu, prefacindu-se-n stilpi rasuciti. Eram atit de atent, incit plutirea ondulata-a mirosurilor se prabusea-n intuneric si parca niciodata n-as fi-ncercat frigul. Deodata m-am trezit atit de departe si de strain ratacind inapoia chipului meu, ca si cum mi-as fi-nvelit simturile cu relieful fara de noima al lunii. Eram atit de atent, incit nu te-am recunoscut, si poate ca vii mereu, in fiecare ora, in fiece secunda, si treci prin asteptarea mea de-atunci ca prin fantoma unui arc de triumf. Nichita Stanescu Plimbare-n zi de vara Brazii pitici varsau ozon in alba dimineata Si ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau, Paseai pierduta-n roua si-n verdeata, Vorbind cu muntii cari recunosteau. Pasul tau mic si iute inchis intr-o sandala, Cuvantul tau fierbinte si gestul tau stiut. Sedeam pe-un trunchi de carpen in linistea totala Ce urca in amiaza – altar necunoscut. * Acuma, cand zilele trec iute si toamna intarzie As vrea sa stau cu tine in tren sau intr-o vie Si sa privim cum norii, de ploaie, se sfasie. Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes Si vom ceti si astazi, asa cum ieri ceteam, Bunica n-o trimite merinde prin Avram. * Tertinele cantate sunt albe vise numa, Eu insapentru toamna ce ne ineaca via Si pentru tine, buna prietena de-acuma, Imi scot, ca in biserica, spre ceruri palaria. Stefan Baciu Salutare, Blogolume! ;) 45.655651 25.610800 Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare
nu mi-e… toamna. Desi diminetile astea au fost altfel, aburul cafelei a avut o culoare suspecta si m-au bintuit niste frunze, o lumina mierie, iar boabele de roua mi-au parut mai mari… Tin minte ca gindul toamnei m-a ispitit mereu repede si de multe ori, in anii trecuti, porneam prin tirg sa o pindesc, sa-i caut umbra, sa o adulmec… Azi am cautat ceva… pda-uri de vara, ca sa constat, suspect, ca mai toate sunt de… toamna. Da stiu, cred ca vreau sa insel gindul… ;) Inca mi-e… vara… Mai sunt ceva pepeni de cules, ceva struguri de lasat in pace, ceva fluturi de stapinit, ceva seri de ascultat printre greieri, ceva praf de desenat pe glezne… De data asta voi alunga, voi cenzura, o sa-mi refuz cit voi putea de mult bucuria galbuie, amaruie a gindului aluia colorat: „Mi-e toamna! :) Sfirsit de anotimp Eram atit de atent, incit se stingea-n cupole amiaza, iar sunetele inghetau in jurul meu, prefacindu-se-n stilpi rasuciti. Eram atit de atent, incit plutirea ondulata-a mirosurilor se prabusea-n intuneric si parca niciodata n-as fi-ncercat frigul. Deodata m-am trezit atit de departe si de strain ratacind inapoia chipului meu, ca si cum mi-as fi-nvelit simturile cu relieful fara de noima al lunii. Eram atit de atent, incit nu te-am recunoscut, si poate ca vii mereu, in fiecare ora, in fiece secunda, si treci prin asteptarea mea de-atunci ca prin fantoma unui arc de triumf. Nichita Stanescu Plimbare-n zi de vara Brazii pitici varsau ozon in alba dimineata Si ierburi-nalte, mai-mai te-acopereau, Paseai pierduta-n roua si-n verdeata, Vorbind cu muntii cari recunosteau. Pasul tau mic si iute inchis intr-o sandala, Cuvantul tau fierbinte si gestul tau stiut. Sedeam pe-un trunchi de carpen in linistea totala Ce urca in amiaza – altar necunoscut. * Acuma, cand zilele trec iute si toamna intarzie As vrea sa stau cu tine in tren sau intr-o vie Si sa privim cum norii, de ploaie, se sfasie. Avea-vom doar o carte cu strofe dragi, de Jammes Si vom ceti si astazi, asa cum ieri ceteam, Bunica n-o trimite merinde prin Avram. * Tertinele cantate sunt albe vise numa, Eu insapentru toamna ce ne ineaca via Si pentru tine, buna prietena de-acuma, Imi scot, ca in biserica, spre ceruri palaria. Stefan Baciu Salutare, Blogolume! ;) 45.655651 25.610800 Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare