M-a trimis pe un drum unde defectele mele pot folosi la ceva… (Paler – Viata ca o corida) Recunosc, hibernez de ceva vreme si ma mint, mai mult ca niciodata, ca de miine vine primavara. Hibernez (cu tot ceea ce inseamna asta) recitind carti vechi, precum cele mai de sus, si descoperind mirat sublinierile vechi precum cele mai de sus. Am observat ca, de mai mult timp, nu mai am acea relatie tandra cu cartile noi pe care o avem cindva: nu mai mingii rindurile cu acele sublinieri si nu mai fac insemnari pe margine. In cartile vechi pe care, iata, am inceput sa le (re)citesc ele imi sar insa in ochi incercind, parca, sa-mi atraga atentia asupra ceva, sa-mi aminteasca ceva poate chiar despre… mine. Sa fie asta un semn cum ca am devenit peste poate de zgircit, de superficial, refuzindu-mi, de la un punct, sub scuza putinatatii timpului, chiar si viitoarele amintiri… livresti? Sau nu numai?… Servus, Blogolume! Toate cele bune! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related
A-ti aminti de tine. Hibernare
Lucrurile se descopera depanind amintirile pe care le avem despre ele. A-ti aminti un lucru insemneaza sa-l vezi – abia acum – pentru prima data (Pavese – Meseria de a trai) Minte calatorul care pretinde ca zi si noapte se imbata de descoperirile lui, caci, daca hula este mai puternica, il vei vedea varsind. (…) Mint aceia ce-si pling mortul zi si noapte. Pentru ce l-ar plinge zi si noapte, daca nu-l iubeau zi si noapte? (Saint-Exupery – Citadela) Exista un cuvint in spaniola, banuiesc ca-l cunoasteti. Ma intreb daca se mai foloseste inca. In loc sa spui a se trezi, spui recordarse, adica a-ti aminti de tine. Mama mea obisnuia sa spuna: Que me recuerde a las ocho (vreau sa-mi amintesc de mine la ora opt). In fiecare dimineata am acest sentiment, deoarece sint mai mult sau mai putin inexistent. Cind ma trezesc, de fiecare data mi se pare ca am fost tradat. Ei bine, iata-ma. Iata acelasi joc vechi si stupid care continua. Trebuie sa fiu cineva. Trebuie sa fiu exact acel cineva. Am anumite obligatii. Una dintre obligatii este sa traiesc ziua pina la capat (Borges – Borges despre Borges) Probabil, destinul nu e chiar orb. M-a trimis pe un drum unde defectele mele pot folosi la ceva… (Paler – Viata ca o corida) Recunosc, hibernez de ceva vreme si ma mint, mai mult ca niciodata, ca de miine vine primavara. Hibernez (cu tot ceea ce inseamna asta) recitind carti vechi, precum cele mai de sus, si descoperind mirat sublinierile vechi precum cele mai de sus. Am observat ca, de mai mult timp, nu mai am acea relatie tandra cu cartile noi pe care o avem cindva: nu mai mingii rindurile cu acele sublinieri si nu mai fac insemnari pe margine. In cartile vechi pe care, iata, am inceput sa le (re)citesc ele imi sar insa in ochi incercind, parca, sa-mi atraga atentia asupra ceva, sa-mi aminteasca ceva poate chiar despre… mine. Sa fie asta un semn cum ca am devenit peste poate de zgircit, de superficial, refuzindu-mi, de la un punct, sub scuza putinatatii timpului, chiar si viitoarele amintiri… livresti? Sau nu numai?… Servus, Blogolume! Toate cele bune! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related
M-a trimis pe un drum unde defectele mele pot folosi la ceva… (Paler – Viata ca o corida) Recunosc, hibernez de ceva vreme si ma mint, mai mult ca niciodata, ca de miine vine primavara. Hibernez (cu tot ceea ce inseamna asta) recitind carti vechi, precum cele mai de sus, si descoperind mirat sublinierile vechi precum cele mai de sus. Am observat ca, de mai mult timp, nu mai am acea relatie tandra cu cartile noi pe care o avem cindva: nu mai mingii rindurile cu acele sublinieri si nu mai fac insemnari pe margine. In cartile vechi pe care, iata, am inceput sa le (re)citesc ele imi sar insa in ochi incercind, parca, sa-mi atraga atentia asupra ceva, sa-mi aminteasca ceva poate chiar despre… mine. Sa fie asta un semn cum ca am devenit peste poate de zgircit, de superficial, refuzindu-mi, de la un punct, sub scuza putinatatii timpului, chiar si viitoarele amintiri… livresti? Sau nu numai?… Servus, Blogolume! Toate cele bune! 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Google+ flavius obeada Like this: Like Incarc... Related