Si chiar le povesteste! Un OM. Un om caruia iti e jena sa-i spui pina si… multumesc… Dar e de greu sa vorbesti despre o asemenea personalitate, fiindca enumerind atitea calitati risti sa devii suspect sau excesiv de subiectiv. Si totusi am facut-o, desigur fara sa dau un nume… si fara sa ma gindesc, stiu eu, cum s-ar cuveni in aceeasi nota, la tatal meu… Notind azi toate astea in acest jurnal imi dau seama ca sunt foarte norocos. Nu de alta, dar toate becisniciile care acopera acum realitatea, toti gingavii si ingalatii, toate jigodiile si hienele, toti impostorii si trogloditii imi par acum doar demni de mila… Servus, Blogolume! Karla imi face cunostinta cu beauvaisienii si catedrala lor… Cristian ar deveni… detinator de ploaie… Teo vorbeste despre apele murdare de oameni si rosteste acel multumesc trist, cel mai adevarat cuvint inventat vreodata. Teo, cumpana asta a ta de acum e doar un prag de trecut.Iar noi - si eu pe aici! ;) - suntem cu tine, si nu doar… acum si aici! Brad face putina… geopolitica ;) In Stropi de suflet gasesc… oameni si litere… Multumesc! Un volum de doua mii de carti! Iata ce ne propune Ioan! Superb! Pisica ;) ne provoaca la un gest, la un semn de omenie, il cauta in noi, cu sinceritate!… Camelia i-a scris unui prieten. Una dintre cele mai frumoase scrisori citite de mine. Norocos om acela caruia cineva ii scrie asa… La Vania aflu despre niste zvonuri… incerte, dupa o data la fel de incerta… Iar cartile-i merg frumos mai departe. Muzici, acum, la Mirella… si farmec… frantuzesc. O descopar, mai departe, pe Gabriela Hulea. Iata o fraza: Cand raspandesti seminte-n praf, tulburi si frunza. Frunza nu-ti este imaginatie. Frunza este. Cand o frunza este, inseamna ca tu nu esti. Nu poti sa fii deoarece tu iti poti doar imagina. Inima ta este undeva pe langa frunza, in praful provocat de-un efect al unei cauze proprii. Dana din Gibraltar ma face curios: sa aflu de cite ori si la cit timp poate fi deschisa o carte? Este fascinant sa vezi asa viata cartilor… O viata efemera dar, de cele mai multe ori, mai lunga decit a oamenilor… De la Athe, care trece printr-o stare de… deep shit – oh da, stiu bine senzatia! ;) – aflu despre o idee cu adevarat frumoasa, o idee plina de culori care incearca sa ne mai lumineze nitel… Merita incercata! Tot prin zona blogolumii mai gasesc ceva, aici. Da, copiii au un drept esential, dreptul la bucurie, la vacanta, la vacanta la bunici, la tara. Hai sa facem macar atit pentru ei: sa nu-i lasam fara copilarie daca ne mai amintim copilaria noastra! Buna seara, prieteni!
O poveste de om
Citi sunt norocosii care au parte astazi, acum, sa vietuiasca in preajma unui om de poveste? Sau citi au avut norocul asta, sa traiasca suficient de mult in apropierea unui asemenea om, in asa fel incit viata sa le fi fost schimbata, adusa pe un drum bun? Asta ar putea fi subiect de sondaj de opinie: numiti un om de poveste din viata voastra si spune-ti-ne cum v-a influentat existenta. Sper ca intrebarea mea nu e numai retorica si ca ar putea provoca o reflexie si o uitare de jur imprejur. Nu se poate sa nu aveti sau sa nu fi avut un astfel de om prin apropiere!… Daca nu ati avut va compatimesc, viata va e destul de saraca. Dar daca cumva tocmai voi sunteti o poveste de om, atunci va multumesc prin rindurile de fata! In orice caz, senzatia mea este ca astfel de oameni sunt tot mai rari, vremurile de acum nu mai priesc plamadirii unor astfel de ramificatii prin genomul uman. Nu, nu sunt pe cale de disparitie dar se gasesc greu ceea ce, pina la urma, nici n-ar fi o foarte mare problema fiindca si cei care ii cauta sunt tot mai putini. Cei mai fericiti sunt, cred, insa aceia care fara sa aiba habar se trezesc pur si simplu in vecinatatea unui asemenea om. Cred ca as am patit eu, in vreo trei rinduri. Eram fraged, prima data, cind am intilnit un mare poet caruia i-am ascultat cuvintele, sfaturile in momente prea pasagere insa… Desigur, insa, m-a marcat si mi-a insamintat in viata pretul cuvintului. A doua oara, la fel, un scurt popas linga un mare filozof pe care insa nu am avut cum sa-l ascult. A fost o altfel de intilnire, la inmormintarea acelui ginditor. Insa prezenta acolo, ascultarea cuvintelor rostite acolo, greutatea acelui spirit atit de prezent peste acea zi mi-au ascutit respectul pentru temeinicia cartilor duse pina la capat… A treia oara a fost ceva mai tirziu sau mai aproape de… zilele noastre. A fost intilnirea cu un om de caracter, cu un om puternic si priceput in tot ce face, cu un cunoscator al vietii, lucrurilor si oamenilor, cu un om in fata caruia absolut orice usa se deschide, in tara asta sau aiurea. Un om sever, si totusi blind ca piinea lui Dumnezeu, un om pentru care nu conteaza decit argumentele, un om fara trufie si fara razbunare, un om care rezolva ceva invatindu-te sa rezolvi tu… Un om al carui zimbet este mereu o veste buna si care zimbet vine mereu, da' mereu, dupa o incruntare care te poate altfel ingheta. Un om care are cuvintele la el – in citeva din limbile pamintului! - fara a fi, desigur, un oral. Un om linga care inveti sa zbori singur mai mult decit te-ar invata orice scoala, un om despre ai carui… oameni se zice: sunt din scoala lui… X. O poveste de om care are la rindul sau o bogatie de povesti traite de povestit. Si chiar le povesteste! Un OM. Un om caruia iti e jena sa-i spui pina si… multumesc… Dar e de greu sa vorbesti despre o asemenea personalitate, fiindca enumerind atitea calitati risti sa devii suspect sau excesiv de subiectiv. Si totusi am facut-o, desigur fara sa dau un nume… si fara sa ma gindesc, stiu eu, cum s-ar cuveni in aceeasi nota, la tatal meu… Notind azi toate astea in acest jurnal imi dau seama ca sunt foarte norocos. Nu de alta, dar toate becisniciile care acopera acum realitatea, toti gingavii si ingalatii, toate jigodiile si hienele, toti impostorii si trogloditii imi par acum doar demni de mila… Servus, Blogolume! Karla imi face cunostinta cu beauvaisienii si catedrala lor… Cristian ar deveni… detinator de ploaie… Teo vorbeste despre apele murdare de oameni si rosteste acel multumesc trist, cel mai adevarat cuvint inventat vreodata. Teo, cumpana asta a ta de acum e doar un prag de trecut.Iar noi - si eu pe aici! ;) - suntem cu tine, si nu doar… acum si aici! Brad face putina… geopolitica ;) In Stropi de suflet gasesc… oameni si litere… Multumesc! Un volum de doua mii de carti! Iata ce ne propune Ioan! Superb! Pisica ;) ne provoaca la un gest, la un semn de omenie, il cauta in noi, cu sinceritate!… Camelia i-a scris unui prieten. Una dintre cele mai frumoase scrisori citite de mine. Norocos om acela caruia cineva ii scrie asa… La Vania aflu despre niste zvonuri… incerte, dupa o data la fel de incerta… Iar cartile-i merg frumos mai departe. Muzici, acum, la Mirella… si farmec… frantuzesc. O descopar, mai departe, pe Gabriela Hulea. Iata o fraza: Cand raspandesti seminte-n praf, tulburi si frunza. Frunza nu-ti este imaginatie. Frunza este. Cand o frunza este, inseamna ca tu nu esti. Nu poti sa fii deoarece tu iti poti doar imagina. Inima ta este undeva pe langa frunza, in praful provocat de-un efect al unei cauze proprii. Dana din Gibraltar ma face curios: sa aflu de cite ori si la cit timp poate fi deschisa o carte? Este fascinant sa vezi asa viata cartilor… O viata efemera dar, de cele mai multe ori, mai lunga decit a oamenilor… De la Athe, care trece printr-o stare de… deep shit – oh da, stiu bine senzatia! ;) – aflu despre o idee cu adevarat frumoasa, o idee plina de culori care incearca sa ne mai lumineze nitel… Merita incercata! Tot prin zona blogolumii mai gasesc ceva, aici. Da, copiii au un drept esential, dreptul la bucurie, la vacanta, la vacanta la bunici, la tara. Hai sa facem macar atit pentru ei: sa nu-i lasam fara copilarie daca ne mai amintim copilaria noastra! Buna seara, prieteni!
Si chiar le povesteste! Un OM. Un om caruia iti e jena sa-i spui pina si… multumesc… Dar e de greu sa vorbesti despre o asemenea personalitate, fiindca enumerind atitea calitati risti sa devii suspect sau excesiv de subiectiv. Si totusi am facut-o, desigur fara sa dau un nume… si fara sa ma gindesc, stiu eu, cum s-ar cuveni in aceeasi nota, la tatal meu… Notind azi toate astea in acest jurnal imi dau seama ca sunt foarte norocos. Nu de alta, dar toate becisniciile care acopera acum realitatea, toti gingavii si ingalatii, toate jigodiile si hienele, toti impostorii si trogloditii imi par acum doar demni de mila… Servus, Blogolume! Karla imi face cunostinta cu beauvaisienii si catedrala lor… Cristian ar deveni… detinator de ploaie… Teo vorbeste despre apele murdare de oameni si rosteste acel multumesc trist, cel mai adevarat cuvint inventat vreodata. Teo, cumpana asta a ta de acum e doar un prag de trecut.Iar noi - si eu pe aici! ;) - suntem cu tine, si nu doar… acum si aici! Brad face putina… geopolitica ;) In Stropi de suflet gasesc… oameni si litere… Multumesc! Un volum de doua mii de carti! Iata ce ne propune Ioan! Superb! Pisica ;) ne provoaca la un gest, la un semn de omenie, il cauta in noi, cu sinceritate!… Camelia i-a scris unui prieten. Una dintre cele mai frumoase scrisori citite de mine. Norocos om acela caruia cineva ii scrie asa… La Vania aflu despre niste zvonuri… incerte, dupa o data la fel de incerta… Iar cartile-i merg frumos mai departe. Muzici, acum, la Mirella… si farmec… frantuzesc. O descopar, mai departe, pe Gabriela Hulea. Iata o fraza: Cand raspandesti seminte-n praf, tulburi si frunza. Frunza nu-ti este imaginatie. Frunza este. Cand o frunza este, inseamna ca tu nu esti. Nu poti sa fii deoarece tu iti poti doar imagina. Inima ta este undeva pe langa frunza, in praful provocat de-un efect al unei cauze proprii. Dana din Gibraltar ma face curios: sa aflu de cite ori si la cit timp poate fi deschisa o carte? Este fascinant sa vezi asa viata cartilor… O viata efemera dar, de cele mai multe ori, mai lunga decit a oamenilor… De la Athe, care trece printr-o stare de… deep shit – oh da, stiu bine senzatia! ;) – aflu despre o idee cu adevarat frumoasa, o idee plina de culori care incearca sa ne mai lumineze nitel… Merita incercata! Tot prin zona blogolumii mai gasesc ceva, aici. Da, copiii au un drept esential, dreptul la bucurie, la vacanta, la vacanta la bunici, la tara. Hai sa facem macar atit pentru ei: sa nu-i lasam fara copilarie daca ne mai amintim copilaria noastra! Buna seara, prieteni!