Lumea in genunchi

Nu am mai scris de mult. Asa, cu sufletul. Pentru lume si pentru mine. Cine ma mai stie, ma mai tine minte, stie asta… Ca scriam cu sufletul. E octombrie. Acel octombrie cu lumina de miere si cu durerea frunzelor care mor. E o luna frumoasa. La fel cu luna mai, cu luna iulie. Cu toate astea, din genunchiul lumii, astazi, vad lumea in genunchi… Bun venit aic