Am vazut Omul… Cerere si oferta

Intram in Saptamina Mare, in Saptamina Patimilor. Si mereu in momentul asta ma intreb: cum arata pentru mine aceasta intrare, daca am pregatit-o in vreun fel sau daca, nu cumva, e doar un altfel de peisaj, ceva mai colorat in care patrund, mai plin de asteptari decit de… oferte, fata de celelalte prin care trec in fiecare din saptaminile obisnuite… Cred ca din moment ce nu am inca un raspuns, inseamna ca niciodata la sfirsitul acestei saptamini nu am stat sa privesc in urma sa vad cum a fost sau…  Asadar…  nimic memorabil? Nicio schimbare de atitudine? Asta ar insemna ca?… Uite, dupa Inviere, de data asta, voi privi in urma si voi nota, sincer: cit a fost oferta si cit asteptare? Si daca, nu cumva, in toate a fost mereu ipocrizie. Incepe Saptamina Patimilor si, nu stiu de ce, imi amintesc de o poezie de-a lui Carl Sandburg (unul din cei citiva poeti americani la care tin)… Carl Sandburg Omul, vinatorul de om Am vazut Omul, vinatorul de om, Vinind cu o torta intr-o mina, Cu o canistra de benzina in alta, Vinind cu pusti, cu fringhii, cu lanturi. Am ascultat Si un zbieret a rasunat, Zbieretul Omului, al vinatorului de om: Te prind eu, acum, lepadatura! Am ascultat mai tirziu. Zbieretul a rasunat din nou: Omoara-l! Omoara-l! lep…b…tura…! In dimineata urmatoare, soarele a vazut Doua capete de ceva, o spinare fumeginda Si un avertisment pe lemn carbonizat: Ei, bine, l-am prins, l…b…pt…ura…! (Traducerea: George Macovescu) P.S. – Muzichia: Jean Ferrat, pe versurile lui Louis Aragon…