mai tinea minte de ce, atunci cind venise sa-si recupereze de la criticul cu barba, fumator de pipa, dosarul cu poezii lasate spre publicare, acesta-i spusese doar atit: Hmm… Mallarmé... Pune mina si citeste Mallarmé. Si dupa aceea Apollinaire! El incepuse cu acesta din urma lasindu-se probabil furat in mirajul sau aparent usurel si, fara indoiala, erotic… Mallarmé i se parea mai colturos, mai abscons si pe vremea aceea nu se dadea in vint dupa descifrari, dupa esente, ci dupa toate cele… fruste. Toate gindurile astea acum se mai leaga doar de o fisa, de un biletel agatat cu o agrafa de coperta acelui dosar care nu-i mai spune nimic. Chiar nimic. Si totusi, intr-o zi ca asta, amortit si doritor de primavara, cu nostalgii frantujite, se apuca sa citeasca in oglinda: Mallarmé – Apollinaire. O Citire in gindul ca-i va aduce ceva din senzatiile de atunci si, eventual, un tirziu inteles al celor spuse de criticul cu barba, invaluit in fum de pipa: Stéphane Mallarmé Desprimavarare Morbida primavara, din nou, a incalcat Seninul regn al artei, o, iernile lucide, Si-n trupul meu de care un singe trist decide, Se-ntinde neputinta intr-un prelung cascat. Crepuscule zac, albe, in craniul ce mi-l stringe Un cerc de fier ca intre pereti de sarcofac, Pe cind eu dibui dupa un vis frumos si vag Pe cimpul unde seve se lafaie, natinge, Si cad, rapus de-atitea arome mult prea tari, Iar visului sapindu-i cu propria-mi fata groapa, Muscind din brazda calda sub lilieci amari, Ma-ntreb daca plictisul o sa-si retraga apa… - Azurul, insa, ride pe gardurile vii Si ciripitu,-n soare, al pasarilor mii. (Traducere de Serban Foarta) Guillaume Apollinaire Aud o pasare-undeva Aud o pasãre-undeva Cred cã-i sufletul tãu de veghe Printre soldatii de-o para Si vraja-mi picurã-n ureche Ascult-o cit de tandru cintã Pe care creangã nu pot spune In zi de lucru si-n zi sfintã Cintarea-i rostul meu pe lume Ce mai pot spune, zice despre ea Cand totul e metamorfozã Sufletu-i tril pe o zmicea Inima-i cer si ceru-i rozã Pentru soldati ea e iubire Iubirea mea e doar o fatã Iar roza-i mai putin uimire Ca pasãrea-n azur zburatã Inimã-albastrã de copil Iubire-a inimii celeste Repetã-le prea blindul tril Mitralierelor funeste Ce latrã-n zare ca si cum Insãminteazã frig in astre Zile si nopti isi vãd de drum Iubire-a inimii albastre (Traducere de Ion Rosioru) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Intelesuri tirzii… In oglinda
Nu mai tinea minte de ce, atunci cind venise sa-si recupereze de la criticul cu barba, fumator de pipa, dosarul cu poezii lasate spre publicare, acesta-i spusese doar atit: Hmm… Mallarmé... Pune mina si citeste Mallarmé. Si dupa aceea Apollinaire! El incepuse cu acesta din urma lasindu-se probabil furat in mirajul sau aparent usurel si, fara indoiala, erotic… Mallarmé i se parea mai colturos, mai abscons si pe vremea aceea nu se dadea in vint dupa descifrari, dupa esente, ci dupa toate cele… fruste. Toate gindurile astea acum se mai leaga doar de o fisa, de un biletel agatat cu o agrafa de coperta acelui dosar care nu-i mai spune nimic. Chiar nimic. Si totusi, intr-o zi ca asta, amortit si doritor de primavara, cu nostalgii frantujite, se apuca sa citeasca in oglinda: Mallarmé – Apollinaire. O Citire in gindul ca-i va aduce ceva din senzatiile de atunci si, eventual, un tirziu inteles al celor spuse de criticul cu barba, invaluit in fum de pipa: Stéphane Mallarmé Desprimavarare Morbida primavara, din nou, a incalcat Seninul regn al artei, o, iernile lucide, Si-n trupul meu de care un singe trist decide, Se-ntinde neputinta intr-un prelung cascat. Crepuscule zac, albe, in craniul ce mi-l stringe Un cerc de fier ca intre pereti de sarcofac, Pe cind eu dibui dupa un vis frumos si vag Pe cimpul unde seve se lafaie, natinge, Si cad, rapus de-atitea arome mult prea tari, Iar visului sapindu-i cu propria-mi fata groapa, Muscind din brazda calda sub lilieci amari, Ma-ntreb daca plictisul o sa-si retraga apa… - Azurul, insa, ride pe gardurile vii Si ciripitu,-n soare, al pasarilor mii. (Traducere de Serban Foarta) Guillaume Apollinaire Aud o pasare-undeva Aud o pasãre-undeva Cred cã-i sufletul tãu de veghe Printre soldatii de-o para Si vraja-mi picurã-n ureche Ascult-o cit de tandru cintã Pe care creangã nu pot spune In zi de lucru si-n zi sfintã Cintarea-i rostul meu pe lume Ce mai pot spune, zice despre ea Cand totul e metamorfozã Sufletu-i tril pe o zmicea Inima-i cer si ceru-i rozã Pentru soldati ea e iubire Iubirea mea e doar o fatã Iar roza-i mai putin uimire Ca pasãrea-n azur zburatã Inimã-albastrã de copil Iubire-a inimii celeste Repetã-le prea blindul tril Mitralierelor funeste Ce latrã-n zare ca si cum Insãminteazã frig in astre Zile si nopti isi vãd de drum Iubire-a inimii albastre (Traducere de Ion Rosioru) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related mai tinea minte de ce, atunci cind venise sa-si recupereze de la criticul cu barba, fumator de pipa, dosarul cu poezii lasate spre publicare, acesta-i spusese doar atit: Hmm… Mallarmé... Pune mina si citeste Mallarmé. Si dupa aceea Apollinaire! El incepuse cu acesta din urma lasindu-se probabil furat in mirajul sau aparent usurel si, fara indoiala, erotic… Mallarmé i se parea mai colturos, mai abscons si pe vremea aceea nu se dadea in vint dupa descifrari, dupa esente, ci dupa toate cele… fruste. Toate gindurile astea acum se mai leaga doar de o fisa, de un biletel agatat cu o agrafa de coperta acelui dosar care nu-i mai spune nimic. Chiar nimic. Si totusi, intr-o zi ca asta, amortit si doritor de primavara, cu nostalgii frantujite, se apuca sa citeasca in oglinda: Mallarmé – Apollinaire. O Citire in gindul ca-i va aduce ceva din senzatiile de atunci si, eventual, un tirziu inteles al celor spuse de criticul cu barba, invaluit in fum de pipa: Stéphane Mallarmé Desprimavarare Morbida primavara, din nou, a incalcat Seninul regn al artei, o, iernile lucide, Si-n trupul meu de care un singe trist decide, Se-ntinde neputinta intr-un prelung cascat. Crepuscule zac, albe, in craniul ce mi-l stringe Un cerc de fier ca intre pereti de sarcofac, Pe cind eu dibui dupa un vis frumos si vag Pe cimpul unde seve se lafaie, natinge, Si cad, rapus de-atitea arome mult prea tari, Iar visului sapindu-i cu propria-mi fata groapa, Muscind din brazda calda sub lilieci amari, Ma-ntreb daca plictisul o sa-si retraga apa… - Azurul, insa, ride pe gardurile vii Si ciripitu,-n soare, al pasarilor mii. (Traducere de Serban Foarta) Guillaume Apollinaire Aud o pasare-undeva Aud o pasãre-undeva Cred cã-i sufletul tãu de veghe Printre soldatii de-o para Si vraja-mi picurã-n ureche Ascult-o cit de tandru cintã Pe care creangã nu pot spune In zi de lucru si-n zi sfintã Cintarea-i rostul meu pe lume Ce mai pot spune, zice despre ea Cand totul e metamorfozã Sufletu-i tril pe o zmicea Inima-i cer si ceru-i rozã Pentru soldati ea e iubire Iubirea mea e doar o fatã Iar roza-i mai putin uimire Ca pasãrea-n azur zburatã Inimã-albastrã de copil Iubire-a inimii celeste Repetã-le prea blindul tril Mitralierelor funeste Ce latrã-n zare ca si cum Insãminteazã frig in astre Zile si nopti isi vãd de drum Iubire-a inimii albastre (Traducere de Ion Rosioru) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
mai tinea minte de ce, atunci cind venise sa-si recupereze de la criticul cu barba, fumator de pipa, dosarul cu poezii lasate spre publicare, acesta-i spusese doar atit: Hmm… Mallarmé... Pune mina si citeste Mallarmé. Si dupa aceea Apollinaire! El incepuse cu acesta din urma lasindu-se probabil furat in mirajul sau aparent usurel si, fara indoiala, erotic… Mallarmé i se parea mai colturos, mai abscons si pe vremea aceea nu se dadea in vint dupa descifrari, dupa esente, ci dupa toate cele… fruste. Toate gindurile astea acum se mai leaga doar de o fisa, de un biletel agatat cu o agrafa de coperta acelui dosar care nu-i mai spune nimic. Chiar nimic. Si totusi, intr-o zi ca asta, amortit si doritor de primavara, cu nostalgii frantujite, se apuca sa citeasca in oglinda: Mallarmé – Apollinaire. O Citire in gindul ca-i va aduce ceva din senzatiile de atunci si, eventual, un tirziu inteles al celor spuse de criticul cu barba, invaluit in fum de pipa: Stéphane Mallarmé Desprimavarare Morbida primavara, din nou, a incalcat Seninul regn al artei, o, iernile lucide, Si-n trupul meu de care un singe trist decide, Se-ntinde neputinta intr-un prelung cascat. Crepuscule zac, albe, in craniul ce mi-l stringe Un cerc de fier ca intre pereti de sarcofac, Pe cind eu dibui dupa un vis frumos si vag Pe cimpul unde seve se lafaie, natinge, Si cad, rapus de-atitea arome mult prea tari, Iar visului sapindu-i cu propria-mi fata groapa, Muscind din brazda calda sub lilieci amari, Ma-ntreb daca plictisul o sa-si retraga apa… - Azurul, insa, ride pe gardurile vii Si ciripitu,-n soare, al pasarilor mii. (Traducere de Serban Foarta) Guillaume Apollinaire Aud o pasare-undeva Aud o pasãre-undeva Cred cã-i sufletul tãu de veghe Printre soldatii de-o para Si vraja-mi picurã-n ureche Ascult-o cit de tandru cintã Pe care creangã nu pot spune In zi de lucru si-n zi sfintã Cintarea-i rostul meu pe lume Ce mai pot spune, zice despre ea Cand totul e metamorfozã Sufletu-i tril pe o zmicea Inima-i cer si ceru-i rozã Pentru soldati ea e iubire Iubirea mea e doar o fatã Iar roza-i mai putin uimire Ca pasãrea-n azur zburatã Inimã-albastrã de copil Iubire-a inimii celeste Repetã-le prea blindul tril Mitralierelor funeste Ce latrã-n zare ca si cum Insãminteazã frig in astre Zile si nopti isi vãd de drum Iubire-a inimii albastre (Traducere de Ion Rosioru) 45.655651 25.610800 About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related