Managementul si oamenii
Controlul e o functie valabila pentru o turma de animale. Sa nu imi spuneti ca e o functie a managementului. Coordonarea e cu totul altceva. Si merge doar pana la un punct. Pana cand aroganta intrece increderea in sine a managerului de proiect. Apoi, totul devine din ce in ce mai putin suportabil. Se spune ca romanilor le place sa aiba un sef. Sa le spuna mereu cineva ce sa faca. Cum sa faca. Si unde trebuie sa ajunga. Partea interesanta este ca acest rol nu e deloc mai putin riscant decat cel in care iti asumi actiunile, ti le argumentezi si chiar reusesti sa iti atingi obiectivele. Tu insuti. Poti de unul singur? Pai nu prea. Chiar si lucrurile elementare pe care le facem zi de zi le-am invatat candva, de undeva, de la cineva. Ai nevoie de comunicare. Si ai nevoie de relationare pentru a putea ajunge la tranzactionare. Mult prea tehnic? Poate. Dar si lucrurile tehnice sunt facute tot de oameni. Riscul nu tine de o situatie in care in mod formal detii controlul sau esti controlat. Pentru ca dincolo de lantul real, exista gratiile psihologice. Cel mai riscant lucru din aceasta lume este sa nu detii controlul asupra ta. De aici pleaca managementul. Poate ar trebui sa ne amintim mai des acest aspect. Acest articol a fost scris pe marti, august 17th, 2010 la 11:35 am si este inscris in Dezvoltare personala. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.