Niste invidiosi Metehne in acvariu
Ce sila mi-e de sarantocii astia fara bani!
a aruncat, in mijlocul unei conversatii, o persoana simandicoasa, din tagma celor ce-si afiseaza CV-ul si diplomele pina si-n bucatarie. A fost singurul moment cand s-a manifestat astfel, cind si-a tradat valorile cu o satisfactie greu de ascuns prin fisticeala ulterioara. Altfel, persoana, pozeaza cu un talent desavirsit in grijulie fata de semeni si cu frica lui Dumnezeu cu toate
pleonasmele aferente. Ba chiar isi arata compasiunea prin gesturi largi, vocale, fata de cei pusi de viata in diverse situatii jenante. Nu am vazut-o, dar am mai auzit insa ca ar cam vorbi si pe la colturi, ca i-ar placea teribil sa mai lucreze pe la temeliile celor ai caror ochi nu ii plac. Apoi, desi am bagat de seama ca nu are solutii si ca doar deleaga toate responsabilitatile ce-i sunt atribuite, are desigur mare grija sa ocupe un loc in fata la culesul laurilor. Altfel, e o draguta si o piesa de nadejde a echipei, de toata lauda adica. Si in caz ca un X sau Y ar spune ca are ceva probleme si cu limba romana, scrisa sau vorbita, dar si cu punctualitatea, si cu cuvintul dat, asta nu poate fi decit o proba de rautate a respectivilor, niste infami si niste invidiosi
Cred ca asta ar putea fi o fisa dintr-un capitol, Metehne romanesti in care as aduna astfel de portrete, gazduindu-le si pe toate cele ale acelor care vor gasi interesanta, tentanta, o asemenea panoplie, insectar sau acvariu
Asta avind la purtator si obiectul numit
oglinda. E posibil un astfel de exercitiu de sinceritate? E moral sa vorbesti despre moralitate? Chiar, cind si de ce, au disparut din nomenclatorul
ocupatiunilor autohtone, moralistii? Sunt rau, nu-i asa? Share this: Facebook Twitter Tumblr Mai mult StumbleUpon Reddit Digg LinkedIn Email Print Like this: Like Be the first to like this post.