Si m-am bucurat ca la regasirea unui vechi amic. Unul dintre poetii jucausi care m-au entuziasmat mereu, din stirpea lui Nichita, Foarta, Brumaru, Sorescu, Arghezi, Minulescu, Topirceanu… Ovidiu Genaru, bacauanul uitat – de mine – si reamintit acum, nu doar pentru o PDA, si despre care dupa atita vreme am gasit atitea pe… sfintul Google. Cred ca nimic nu-si merita mai bine cei noua lei cincizeci decat o poezie si o lulea, la o cafea… ;) Ovidiu Genaru Dumneata da dumneata nu Sintem o droaie si asteptam la intrarea unor gradini Apare unul cu capul de leu ne cerceteaza atent si-i lasa sa intre pe cei asemenea lui Apare unul cu capul de peste se uita la noi si-i cheama inauntru pe cei ce-i seamana Apare unul cu capul de lemn si-i alege pe cei cu capul de lemn si le face semn sa intre Si asa mai departe apar alte si alte fizionomii selectindu-si sosiile dumneata nu dumneata da dumneta nu In sfirsit apare poetul si-i invita in gradina pe toti cei ramasi afara dar nu mai era nimeni. (1983) About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
De noua lei cincizeci
Prea m-am avintat in c(h)ampania asta, m-a luat virtejul… Parca nici nu mai aud bine, ca si cum mi-ar fi intrat apa-n urechi, parca nici nu mai vad bine, de parca mi-as fi incurcat ochelarii cu ai altcuiva… Si pentru ce? Eu unul sunt impacat si, poate, voi mai vorbi despre asta incolo, peste vreo doispe zile… Mi-am neglijat iar… ale mele lucruri marunte si blogolumea-mi draga… Asa ca de acum ma dotez cu lanturile anticotidian, mi le iau din cui si voi naviga cu ele sigur pe derapajele… controlate. In astfel de momente ma catar pe un taburet si scotocesc prin fundul rafturilor din biblioteca spre rindul de carti ascunse privirii. E ca un joc. Poate de aceea nu mi-a placut niciodata sa pun o anume ordine in carti, dupa gen, autor, editura, colectie, culoare, cum altora le pace sa faca. E un joc in care descoperirea imi e mirabila, garantat. Acum am gasit o carte de noua lei cincizeci, lei vechi, foarte vechi, din 1986. Carte, placheta, de poezie: Ovidiu Genaru – Am mai vorbit despre asta. Si m-am bucurat ca la regasirea unui vechi amic. Unul dintre poetii jucausi care m-au entuziasmat mereu, din stirpea lui Nichita, Foarta, Brumaru, Sorescu, Arghezi, Minulescu, Topirceanu… Ovidiu Genaru, bacauanul uitat – de mine – si reamintit acum, nu doar pentru o PDA, si despre care dupa atita vreme am gasit atitea pe… sfintul Google. Cred ca nimic nu-si merita mai bine cei noua lei cincizeci decat o poezie si o lulea, la o cafea… ;) Ovidiu Genaru Dumneata da dumneata nu Sintem o droaie si asteptam la intrarea unor gradini Apare unul cu capul de leu ne cerceteaza atent si-i lasa sa intre pe cei asemenea lui Apare unul cu capul de peste se uita la noi si-i cheama inauntru pe cei ce-i seamana Apare unul cu capul de lemn si-i alege pe cei cu capul de lemn si le face semn sa intre Si asa mai departe apar alte si alte fizionomii selectindu-si sosiile dumneata nu dumneata da dumneta nu In sfirsit apare poetul si-i invita in gradina pe toti cei ramasi afara dar nu mai era nimeni. (1983) About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related
Si m-am bucurat ca la regasirea unui vechi amic. Unul dintre poetii jucausi care m-au entuziasmat mereu, din stirpea lui Nichita, Foarta, Brumaru, Sorescu, Arghezi, Minulescu, Topirceanu… Ovidiu Genaru, bacauanul uitat – de mine – si reamintit acum, nu doar pentru o PDA, si despre care dupa atita vreme am gasit atitea pe… sfintul Google. Cred ca nimic nu-si merita mai bine cei noua lei cincizeci decat o poezie si o lulea, la o cafea… ;) Ovidiu Genaru Dumneata da dumneata nu Sintem o droaie si asteptam la intrarea unor gradini Apare unul cu capul de leu ne cerceteaza atent si-i lasa sa intre pe cei asemenea lui Apare unul cu capul de peste se uita la noi si-i cheama inauntru pe cei ce-i seamana Apare unul cu capul de lemn si-i alege pe cei cu capul de lemn si le face semn sa intre Si asa mai departe apar alte si alte fizionomii selectindu-si sosiile dumneata nu dumneata da dumneta nu In sfirsit apare poetul si-i invita in gradina pe toti cei ramasi afara dar nu mai era nimeni. (1983) About these ads Rate this: Share this: Share on Tumblr Mai mult Email Print Google+ Pocket Pinterest Like this: Like Incarc... Related