Drumuri la facultate
M-am plimbat zilele astea cand la facultare, cand cu dosarul pentru ambasada ca sa-l definitivez. O colega mi-a dat desteptarea. Eu trebuie sa predau licenta la secretariat saptamana viitoare. Fac la licenta de vreo 2 zile. Parca nu-mi dadeam seama ca trece timpul si se apropie data limita. Duminica am jucat biliard pana tarziu fara sa ma gandesc. Cred ca termin pana maine dimineata. Notele de subsol sunt o problema. Acum ca am continutul in linii mari, parca e mai greu sa-l cizelez. Nici nu stiu ce sa mai scot. Poate ma scoate din ceata maine profesorul. Ies din facultate. Grabit, imi e foame, pun capu'n pamant si merg repede. Vreau sa-mi fac o salata. Daca nu ma striga nu o vedeam. A venit de la Bacau sa mai verifice niste note de subsol la licenta. :)) (evident, pe langa alte treburi cu mult mai importante). A terminat facultatea de economie cu 10. Cu greu pot sa-mi inchipui cata munca si cate sacrificii pe plan social a insemnat. Tocilara? Sigur nu. Daca nu as considera ca e o persoana care se remarca din multime, prin inteligenta, prin principii, prin educatie si care intampina aceleasi dificultati in legatura cu finalul in cauza, n-as mai vorbi cu ea. Nu neg concepte gen nevinovat pana la proba contrarie sau partea plina a paharului, dar m-am obisnuit sa ma gandesc la situatiile mai putin favorabile
nu din pesimint, ci din spirit pe prevenire. Sunt un produs al educatiei primita prin camine studentesti. Nu am incredere in oameni, pun tot timpul in cumpana situatie in care cineva m-ar dezamagi, decat sa fiu luat prin surprindere. Dar sunt si oameni care pun suflet. Imi zice =~Acum c-am terminat profesorul V. nici nu ma mai cunoaste, nu mai raspunde la salut. Vorbe spuse cu dezamagire. Eu nu m-am sinchisit niciodata de situatii de genul; e trist sa fii cel mai bun si sa nu ai recunoasterea pe care o meriti, chiar de e reprezentata de un Buna ziua. Pe cei ca el ii respect la fel cum ne respecta si ei pe noi, adica proFUND.