Starea de bine vine de unde nu te-astepti…
Acum doua zile am avut o zi mai incarcata, astfel incat abia asteptam sa ajung chez moi pentru a ma intinde. Nu mi-am luat pauza de masa numai ca sa pot ajunge la timp sa pun si niste rufe la spalat, deoarece spalatul dureaza 43 minute iar uscatul 50. Zis si facut! Ajung imi duc hainele la spalat, ma intorc si realizez ca-mi uitasem cablul de alimentare al laptopului la laborator si baterie mai aveam cam cat pentru 1h. Va dati seama ca mi s-a facut negru in fata ochilor. Am decis sa pun hainele la uscat si in 50 minute sa trag din nou o fuga la centru (cu mers lejer fac 20 min dus, 20 intors). Mi-am pus castile in urechi si am inceput sa merg, dar foarte repede, nu-mi explic de ce. Si mergand eu atat de repede si cu pasi nervosi mi-am dat seama ca incep sa ma eliberez. Am ajuns, mi-am luat cablul (si am inchis presa deoarece se pare ca o uitasem deschisa, nu in functiune dar deschisa – de aia cred ca exista oameni care verifica fiecare laborator inainte de inchidere, fiindca pe lume exista uituci ca mine) si m-am trezit ca la intoarcere dansam mergand. Si nu mi-a pasat, ba chiar dupa ce am realizat m-am si inchipuit ca Dorothy din Vrajitorul din Oz si am inceput mai abitir. Erau persoane care cand ma vedeau zambeau, altele care probabil ma credeau nebuna. Dar eu m-am simtit bine! Si-atat de bine incat mi-am luat un cherry coke si pana mi s-au terminat hainele de uscat am stat pe iarba in fata cladirii, am lasat soarele sa ma alinte si fluturii sa zboare in jurul meu. Si-atunci mi-am dat seama ca, uneori, starile proaste sunt DOAR niste stari de spirit. Mi-am dat seama ca din chestii marunte poti extrage voiosie si inspiratie.