Plus ca in primele zile cine il scotea la 5 dimineata afara sa-si faca nevoile? =)) E sensibil si bolnavicios din fire, de fapt are o boala la plamani de la nastere, ceva congenital, asa ca trebuie sa-i facem tratamente mereu si vara trecuta i-am facut chiar eu injectiile. Mi s-a rupt inima vazand cat il doare si cum plange! Nu suporta de nicio culoare sa stea singur si adora sa mearga cu mami in gradina. Iar daca vede ca te-ai imbracat, stie ca pleci de acasa , asa ca e primul la usa si trebuie neaparat sa-l iei cu tine. E innebunit sa se plimbe cu masina, dar obligatoriu sa-l tii in brate astfel incat sa se poata uita pe geam, cu limba scoasa, balind totul! ) Prietena lui cea mai buna era Nora, se jucau, dormeau impreuna, numai la mancare se impungeau. Doar ca pe Nora a calcat-o masina si cand si-a dat seama ca ea lipseste, cateva zile Fabi a refuzat sa manance, sa se joace, a fost foarte trist, Parca stia ce i se intamplase pisicutei. Cand vorbesc la telefon cu mami, ii pune telefonul la ureche si eu il strig. Cum mi-aude vocea, incepe sa linga telefonul! Animalutele astea te uimesc pur si simplu cu comportamentul lor! De asta nu-i pot intelege eu pe cei care spun ca ele nu au suflet si le chinuie ingrozitor! Monstri sunt, nu oameni! Si as mai avea atatea sa-ti povestesc despre Fabi, dar deja m-am lungit destul. Acum imi dau seama cat am scris! Cert e ca toti il iubim nespus de mult, si-n plus prezenta lui a ajutat-o pe mami sa nu se mai simta singura, de cand am plecat de acasa si eu, si fratele meu. Din toata polologhia asta, alege tu ce ti se pare mai interesant pentru a publica pe blog, ca nu vreau sa plictisim cititorii. ) Iti trimit si cateva fotografii cu rasfatatul mamei.
Prietenii nostri: Fabian
Nu prea mai am timp in ultima vreme de blog, nu stiu cand voi reveni mai dedicata, de aceea va copiez aici fragmentul ce mi l-a trimis Margeluta si-n care vorbeste despre Fabian. Oricum mai multe va transmite ea decat as putea eu, deoarece ea il cunoaste pe micut. Ti-l prezint pe Fabian, sau pe scurt Fabi! E cel mai nou membru al familiei, febletea mamei! Isi dorea tare mult un catel latos, sa-i prinda mot si sa-l numeasca Fabian (numele ei preferat), asa ca anul trecut, de Paste, i l-am adus de la Bucuresti pe flocosul asta mic, atat de mic ca se cuibarea in palma mea! ) Era nascut pe 12 februarie 2011, deci atunci cand i l-am adus mamei avea doar 2 luni. E o corcitura de bichon havanez. L-am tinut in brate tot drumul. Mai intai l-am pus pe picioare, dar el s-a tot catarat pe mine, incet-incet, pana a ajuns sa stea cu capsorul lipit de gatul meu si sa se uite pe geam, desi nu vedea mare lucru, decat lumini, ca era 2 noaptea. Cand am intrat in casa, l-am tinut ascuns in haina. Saraca mami se tot uita ciudat la burta mea, ca era cam umflata, cine stie ce surpriza o fi crezut ca-i fac!!! =))) Nu-ti spun cum a ramas cand m-a vazut scotandul-l din haina! A spus un “ooooo” lung si s-a topit instantaneu cand a luat in brate ghemotocul d e blana! Eu si Al Meu Ca Bradul avem obiceiul sa-i aducem mamei cate un cadou de fiecare data cand mergem acasa, dar i-am lasat pe toti masca de data asta. Tati a zis ca se astepta la orice, dar in niciun caz la asa ceva. Fratele meu stia de surpriza, dar nu se gandea ca e atat de mic. “Asta-i caine?” a zis si a inceput sa rada. Acum il iubeste nespus si de fiecare data cand vorbeste cu mami la telefon o intreaba ce face Fabi. Plus ca in primele zile cine il scotea la 5 dimineata afara sa-si faca nevoile? =)) E sensibil si bolnavicios din fire, de fapt are o boala la plamani de la nastere, ceva congenital, asa ca trebuie sa-i facem tratamente mereu si vara trecuta i-am facut chiar eu injectiile. Mi s-a rupt inima vazand cat il doare si cum plange! Nu suporta de nicio culoare sa stea singur si adora sa mearga cu mami in gradina. Iar daca vede ca te-ai imbracat, stie ca pleci de acasa , asa ca e primul la usa si trebuie neaparat sa-l iei cu tine. E innebunit sa se plimbe cu masina, dar obligatoriu sa-l tii in brate astfel incat sa se poata uita pe geam, cu limba scoasa, balind totul! ) Prietena lui cea mai buna era Nora, se jucau, dormeau impreuna, numai la mancare se impungeau. Doar ca pe Nora a calcat-o masina si cand si-a dat seama ca ea lipseste, cateva zile Fabi a refuzat sa manance, sa se joace, a fost foarte trist, Parca stia ce i se intamplase pisicutei. Cand vorbesc la telefon cu mami, ii pune telefonul la ureche si eu il strig. Cum mi-aude vocea, incepe sa linga telefonul! Animalutele astea te uimesc pur si simplu cu comportamentul lor! De asta nu-i pot intelege eu pe cei care spun ca ele nu au suflet si le chinuie ingrozitor! Monstri sunt, nu oameni! Si as mai avea atatea sa-ti povestesc despre Fabi, dar deja m-am lungit destul. Acum imi dau seama cat am scris! Cert e ca toti il iubim nespus de mult, si-n plus prezenta lui a ajutat-o pe mami sa nu se mai simta singura, de cand am plecat de acasa si eu, si fratele meu. Din toata polologhia asta, alege tu ce ti se pare mai interesant pentru a publica pe blog, ca nu vreau sa plictisim cititorii. ) Iti trimit si cateva fotografii cu rasfatatul mamei.
Plus ca in primele zile cine il scotea la 5 dimineata afara sa-si faca nevoile? =)) E sensibil si bolnavicios din fire, de fapt are o boala la plamani de la nastere, ceva congenital, asa ca trebuie sa-i facem tratamente mereu si vara trecuta i-am facut chiar eu injectiile. Mi s-a rupt inima vazand cat il doare si cum plange! Nu suporta de nicio culoare sa stea singur si adora sa mearga cu mami in gradina. Iar daca vede ca te-ai imbracat, stie ca pleci de acasa , asa ca e primul la usa si trebuie neaparat sa-l iei cu tine. E innebunit sa se plimbe cu masina, dar obligatoriu sa-l tii in brate astfel incat sa se poata uita pe geam, cu limba scoasa, balind totul! ) Prietena lui cea mai buna era Nora, se jucau, dormeau impreuna, numai la mancare se impungeau. Doar ca pe Nora a calcat-o masina si cand si-a dat seama ca ea lipseste, cateva zile Fabi a refuzat sa manance, sa se joace, a fost foarte trist, Parca stia ce i se intamplase pisicutei. Cand vorbesc la telefon cu mami, ii pune telefonul la ureche si eu il strig. Cum mi-aude vocea, incepe sa linga telefonul! Animalutele astea te uimesc pur si simplu cu comportamentul lor! De asta nu-i pot intelege eu pe cei care spun ca ele nu au suflet si le chinuie ingrozitor! Monstri sunt, nu oameni! Si as mai avea atatea sa-ti povestesc despre Fabi, dar deja m-am lungit destul. Acum imi dau seama cat am scris! Cert e ca toti il iubim nespus de mult, si-n plus prezenta lui a ajutat-o pe mami sa nu se mai simta singura, de cand am plecat de acasa si eu, si fratele meu. Din toata polologhia asta, alege tu ce ti se pare mai interesant pentru a publica pe blog, ca nu vreau sa plictisim cititorii. ) Iti trimit si cateva fotografii cu rasfatatul mamei.